dec. 8

In asteptarea zapezii pe ulita mea…

In asteptarea zapezii pe ulita mea…

Astazi am fost putin dezamagita cand m-am trezit cu noaptea in cap. Am fost dezamagita pentru ca ma asteptam ca atunci cand ma trezesc o sa gasesc un strat consistent de zapada si la mine acasa. Nu stiu de ce dar am ajuns sa fiu ca o disperata si vreau sa am parte de zapada. As pleca exact in acest moment de la birou fix ca sa ajung fix pe partie. Abia astept ca o parte din amicii mei sa vina acasa sau sa-si ia liber de la serviciu si sa mergem pe partie.

Marea mea dezamagire nu a constat in faptul ca nu m-am trezit cu zapada la fereastra, ci mai mult pentru faptul ca aseara a nins atat de frumos incat mi-a lasat impresia ca in dimineata asta nu o sa mai pot iesi din casa. Pe de alta parte, ma bucur ca nu m-am trezit intr-un strat imens de zapada pentru ca altfel nu as mai fi putut sa ajung la birou.

Spre deosebire de alte dati cand petreceam mai mult acasa si imi placea sa ma joc prin zapada, acum timpul meu este limitat si nu stiu sigur daca as mai putea face acest lucru. Sunt curioasa cati dintre voi se mai simt copii atunci cand ninge afara sau cand luati contact cu zapada. Tot ce vreau in acest an ar fi sa am un strat bun de zapada de Craciun, altfel nu va mai fi aceeasi senzatie.

Pana la urma Craciunul asta inseamna – placerea de a te bucura de zapada cu cei apropiati si nu numai atat. Mi-am dorit sa plec la sfarsit de saptamana la munte, dar mi-am dat seama ca lucrul asta nu se poate pentru ca inca nu mi-am terminat treburile si inainte sa plec in concediu vreau sa-mi las lucrurile in ordine la birou nu sa ma trezesc la un moment dat cu alte complicatii. In alta ordine de idei abia astept sa se asterne zapada si la mine acasa…